Sayfa: 3 : 2 : 1
Anacreontică
:
 şiirler 2005-10-15 (7958 başarlı)
Angelina
:
şiirler 2005-10-15 (6849 başarlı)
Armingenii
:
şiirler 2005-10-15 (6700 başarlı)
Atque nos!
:
şiirler 2005-10-15 (8565 başarlı)
Baladă
:
şiirler 2009-01-21 (11358 başarlı)
Balada albaneză
:
şiirler 2008-11-03 (8487 başarlı)
Biserica ruinată
:
şiirler 2005-10-15 (9748 başarlı)
Blăstăm de mamă
:
şiirler 2005-10-15 (12906 başarlı)
Blestemul trădării
:
şiirler 2005-10-15 (6903 başarlı)
Brâul Cosânzenii
:
şiirler 2005-05-21 (6250 başarlı)
Cântă pilotul
:
şiirler 2005-10-15 (6835 başarlı)
Cântec
: poezii pentru copii
şiirler 2005-06-17 (94681 başarlı)
Cântec
:
şiirler 2005-10-15 (7447 başarlı)
Cântec
:
şiirler 2005-10-15 (8620 başarlı)
Cântec (XXXI)
:
şiirler 2005-06-18 (17399 başarlı)
Cântec ostășesc
:
şiirler 2005-10-15 (7179 başarlı)
Cântecul cel vechi al Oltului
:
şiirler 2005-10-15 (6871 başarlı)
Cântecul Redutei
: din volumul „Cântece de vitejie”
şiirler 2005-08-03 (12767 başarlı)
Ceas-rău
:
şiirler 2005-11-11 (7239 başarlı)
Cetatea Neamțului
:
şiirler 2005-09-06 (34963 başarlı)
Chindia
:
şiirler 2008-02-06 (5959 başarlı)
Colindatorii
:
şiirler 2002-12-28 (110580 başarlı)
Cornul
: Baladă germană
şiirler 2005-11-11 (6981 başarlı)
Crăiasa zânelor
:
şiirler 2005-04-28 (7495 başarlı)
De profundis
:
şiirler 2005-11-11 (6989 başarlı)
Decebal cătră popor
:
şiirler 2006-03-22 (10146 başarlı)
Doina
:
şiirler 2005-11-11 (21846 başarlı)
Draga mamei
:
şiirler 2005-11-11 (8112 başarlı)
Dragoste învrăjbită
:
şiirler 2005-11-11 (10349 başarlı)
Dragostea păcurărească
:
şiirler 2005-11-11 (6786 başarlı)
Dunărea și Oltul
:
şiirler 2005-11-11 (9978 başarlı)
Dușmancele
:
şiirler 2002-08-11 (40935 başarlı)
El Zorab
:
şiirler 2004-01-07 (136117 başarlı)
Ex ossibus ultor!
:
şiirler 2006-03-22 (9038 başarlı)
Fatma
:
şiirler 2002-06-15 (8698 başarlı)
Filozofii și Plugarii
: (după o poveste poporală)
şiirler 2005-08-06 (7166 başarlı)
Fragment epic
:
şiirler 2005-11-11 (6774 başarlı)
Fulger
:
şiirler 2005-11-11 (7832 başarlı)
Golia ticălosul
:
şiirler 2005-11-11 (6542 başarlı)
Iarna pe ulita
: 1896 - Fire de tort
şiirler 2003-11-26 (50360 başarlı)
Ideal
:
şiirler 2005-11-11 (12220 başarlı)
Iedera
:
şiirler 2008-02-06 (9281 başarlı)
Imnul studenților
:
şiirler 2006-04-05 (6691 başarlı)
În miezul verii
:
şiirler 2005-05-03 (23352 başarlı)
Inima mamei
:
şiirler 2002-10-21 (18230 başarlı)
Ispita
:
şiirler 2005-04-28 (9402 başarlı)
La oglindă
:
şiirler 2002-08-11 (19721 başarlı)
Lordul John
:
şiirler 2005-07-15 (36310 başarlı)
Lupta vietii
:
şiirler 2002-09-23 (11525 başarlı)
Mama
:
şiirler 2002-08-11 (13089 başarlı)
Sayfa: 3 : 2 : 1 |
|
|
|
|
|
Biyografi George Coșbuc
George Coșbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistrița-Năsăud, azi Coșbuc, județul Bistrița-Năsăud — d. 9 mai 1918, București) a fost un poet român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916.
George Coșbuc s-a născut al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coșbuc și ai Mariei, fiica preotului greco-catolic Avacum din Telciu. Copilăria și-o va petrece la Hordou, în orizontul mitic al lumii satului, în tovărășia basmelor povestite de mama sa. Primele noțiuni despre învățătură le primește de la țăranul Ion Guriță, dintr-un sat vecin, despre care Maria Coșbuc auzise „că știe povești”. De la bătrânul diac Tănăsucă Mocodean, Coșbuc învață a citi încă de la vârsta de cinci ani.
Poetul și-a început studiile la școala primară din Hordou, în toamna anului 1871, pe care, din motive de sănătate, le întrerupe după clasa I. Din toamna anului 1873, pentru clasele a II-a și a III-a, urmează cursurile școlii din Telciu, comună mare pe Valea Sălăuții, învățând germana cu unchiul său Ion Ionașcu, directorul școlii. În clasa a IV-a (1875), se află la Școala Normală din Năsăud, pe care o absolvă pe data de 21 iunie 1876. În toamna acestui an, Coșbuc se înscrie în clasa I a Gimnaziului Fundațional din Năsăud; de atunci datează și primele contacte cu operele scriitorilor români și cu literatura universală: Lenau, Heine, Chamisso, Bürger și alții. La liceul din Năsăud erau profesori cu o pregătire serioasă, se punea accent pe studiul limbilor și al literaturilor clasice, încât Coșbuc și-a format aici o temeinică bază pentru cultura sa. Începe să scrie versuri și activează în Societatea de lectură Virtus Romana Rediviva a gimnaziului, din clasa a V-a (1880 - 1881) ca membru extraordinar. În clasa a VII-a, Coșbuc este ales vicepreședinte al societății, iar la 2 octombrie 1883 devine președinte. Publică în paginile revistei Muza someșeană (1882 - 1883) primele poezii, citește la ședințele societății traduceri din Rückert, Petõfi și o poveste populară, în 600 de versuri, Pepelea din cenușă. Contactul cu literatura clasică, mai cu seamă latină, cu principalele opere ale literaturii europene, dragostea față de folclorul românesc și față de cărțile vechi îi marchează, din această perioadă, destinul creator. În mai 1884 își susține examenul de bacalaureat, după trecerea acestuia, în toamna anului 1884, se înscrie la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității maghiare din Cluj, care avea pe atunci și o catedră de limbă română. A continuat studiile clasice, frecventând cursurile de istoria grecilor vechi, traducere și interpretare de scrieri alese din Cicero, teoria și istoria retoricii la greci și romani, sintaxa greacă și istoria literaturii latine. A fost numit în comitetul Societății Iulia a studenților români; își începe colaborarea la Tribuna din Sibiu (decembrie 1884).
În noiembrie 1886, bolnav și confruntat cu diverse dificultăți materiale, nu mai figurează printre studenții clujeni, frecventând doar anumite cursuri universitare. Continuă colaborarea la Tribuna, publicând Atque nos, Fata craiului din cetini, Draga mamei, Dragoste păcurărească. Ioan Slavici, directorul Tribunei, îl caută personal la Cluj pentru a-l atrage în redacția revistei și pentru a stabili cu el o eventuală colaborare. Publică la revista din Gherla Cărțile săteanului român, continuă să tipărească în Tribuna povești și basme versificate (Fulger, Brâul Cosânzenii, Tulnic și Lioara), corespondează cu Slavici, care îl cheamă la Sibiu, în redacția ziarului. Din vara anului 1887 poetul începe să lucreze ca redactor la Tribuna, inaugurându-se astfel o etapă hotărâtoare în formația sa.
În aprecierile criticilor literari, Coșbuc este văzut ca un mare talent, mai presus de toți, care a reușit să depășească dulcegăria somptuoasă a lui Vasile Alecsandri și filozofia sufletească sfâșiată a lui Eminescu. Vorbind despre „cântarea” lui Coșbuc, Octavian Goga apreciază că ea „se desfășoară în imnul vast al naturii”. Totodată, natura creată de Coșbuc este o natură umanizată, robustă, fremătătoare, în necontenită germinație; asupra ei își exercită activitatea specifică țăranului (Dumitru Micu). Creațiile coșbuciene primesc un caracter de veridicitate puternic în ochii criticii, prin faptul că scriitorul cunoaște „toată viața țărănească, de la bucuriile și veselia nunții, până la durerea morții, toate năcazurile țărănești (...) nu din cărți, ci trăite de el” (Constantin Dobrogeanu-Gherea).
|
Okunması Tavsiye Edilenler
